“In această scurtă privire, Vronski avu timpul să prindă vioiciunea stăpânită care-i scăpăra pe față, trecând de la ochii strălucitori la zâmbetul abia văzut ce-i arcuia buzele rumene. Părea că în toată ființa i se revărsa un prisos de simțire, care înflorea fără voie în lucirile ochilor ori într-un surâs. Ea căută să-și stingă lumina prea vie din ochi, dar aceasta nu contenea de a-i lumina zâmbetul abia simțit, fără știrea ei.”
Anna Karenina, Lev Tolstoi
My happy clouds 