‘Iubea. Fâlfâirea unui steag imens plutea deasupra sufletului învins. Tot ce, știut, se învechise, trăit, devenea nou. Inima-și trimitea bătaia în fiecare gând, ca un galop de soli călări trimiși de un împărat spre toate hotarele. Trufia de-a iubi, de-a te ști vast, acoperit de uralele mulțimilor din tine. În tine ca un cer de august în ploaia lui de stele.’
Lorelei, Ionel Teodoreanu
